Executarea silita a autoritatilor publice. Limitari. Examen al practicii judiciare si al literaturii de specialitate.

Extras O.G 22/2002: „Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice se achită din sumele aprobate cu această destinaţie prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuţiilor şi obiectivelor legale, pentru care au fost înfiinţate. Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. În cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie.”

Potrivit hotariirii pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Hornsby c. Grecia, garantiile prevazute de art. 6 din Conventie sunt aplicabile si in faza executarii silite a hotararii judecatoresti intrucat procesul civil include si faza executarii silite. In caz contrar, ordinea juridica a unui stat, ar permite ca o hotarare definitiva si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul unei parti, dreptul de acces la o instanta devenind iluzoriu. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca  este inacceptabil a lasa la latitudinea debitorului ( institutie/autoritate/ organ de stat ) aducerea la indeplinire a obligatiilor stabilite in sarcina sa prin titlu executoriu, prin alocarea sau nu a sumelor destinate in acest scop, o astfel de interpretare excedand garantiilor acordate de catre Conventie, cu atat mai mult cu cat, in faza executarii silite, nu se justifica sub nici o forma adoptarea unui mecanism care sa creeze un dezechilibru intre creditor si debitorul organ de stat, atata vreme cat particularitatea executarii silite reprezinta aspectul de constrangere.

In opinia practicii judiciare, art. 6 din Conventie asa cum a fost intrepretat de catre Curte, impune statului si institutiilor publice obligatia pozitiva de a da curs hotarararilor judecatoresti irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun sa se ceara unei persoane care a obtinut o creanta impotriva statului sa initieze procedura executarii silite pentru satisfacerea creantei sale. Cu atat mai mult statul, nu poate impune limitari ale executarii silite si nu poate institui norme care sa duca la amanarea realizarii creantei pe care o persoana o are impotriva sa, astfel de norme trebuie lasate inaplicate raportat la dreptul comunitar.

S-a interpretat ca dispozitiile derogatorii ale O.G. 22/2002, favorizeaza statul in raporturi de drept privat, acolo unde statul trebuie sa se gaseasca pe pozitii de deplina egalitate cu orice alta persoana fizica sau juridica. Un debitor, in sens generic, nu poate oricand invoca lipsa fondurilor sau acordarea unor termene de gratie sau de esalonare, putand fi urmarit silit inclusiv asupra locuintei, in cazul persoanei fizice, sau pana la intrarea in insolventa, in cazul persoanei juridice. 

Intr-o situatie similara, Judecatoria Sectorului 1, prin sentinta civila nr. 13416/2008, a inlaturat de la aplicare prevederile O.G. 22/2002 cu urmatoarea motivare „Raportat la hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Sandor vs. Romania, in lipsa unor acte de executare nelegale,  suspendarea provizorie a executarii silite, chiar conditionata de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligatiei de plata, constituie o incalcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art. 6 alin. 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale. Drept urmare, constatand existenta unui conflict intre dispozi1iile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate si prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea Drepturilar Omului si a Libertatilor Fundamentale, instanta, in baza art. 11 si 20 alin. 2 din Constitutie, avand in vedere forta supralegislativa a tratatelor internationale in materia drepturilor omului in dreptul intern, va inlatura de la aplicare dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002”.

Înalta Curte de Casatie si Justitie apreciază că este de neconceput ca dreptul creditorului de recuperare a unor sume datorate in temeiul unui titlu executoriu să dobândească un caracter incert şi imprevizibil, ceea ce poate afecta chiar substanţa acestuia, atâta timp cât nu s-au oferit explicaţii rezonabile.

In literatura de specialitate s-a conturat opinia potrivit careia dreptul la un proces echitabil garantat de CEDO ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila sa ramana inoperanta. Statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa intarzie intr-un mod nerezonabil executarea unor hotarari judecatoresti executorii, lipsa fondurilor nefiind considerata un motiv justificat pentru intarziere.

Literatura de specialitate si practica judiciara relevanta:

·         Judecatoria Beius, prin sentinta civila nr. 1621/2009, a retinut ca prevederile O.G. 22/2002 contravin drepturilor fundamentale, inlaturand de la aplicare prevederile nationale.

·         Judecatoria Sfantu Gheorghe, prin sentinta civila nr. 1878/2009, a constatat conflictul intre prevederile O.G. 22/2002 si cele ale C.E.D.O., inlaturand de la aplicare prevederile normei nationale.

·         Judecatoria Bailesti, prin sentinta civila nr. 861/2011, a constatat existenta unui conflict intre prevederile O.G. 22/2002 si cele ale Conventiei E.D.O., inlaturand de la aplicare prevederile normei nationale.

·         Judecatoria Targu Carbunesti, prin sentinta civila nr. 1366/2011, a dispus aplicarea prioritara a prevederilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului, inlaturand de la aplicare prevederile O.G. 22/2002

·         Conform celor statuate de C. E.D.O. in cauzele Beian c. Romaniei, Tudor Tudor c. Romaniei, instantele nationale au obligatia sa ofere predictibilitate actului de justitie, respectand practica anterioara

·        A se vedea Evelina Oprina si Ioan Garbulet Tratat teoretic si practic de executare silita.  Volumul I Teoria generala si procedurile executionale, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 49

·         Curtea Europena a Drepturilor Omului in cauza Hornsby c. Grecia

·        Cauza Ruianu c. Romaniei, cauza Pini s.a. contra Romaniei, Sandor c. Romaniei, V. Ionescu c. Romaniei, Sabin Popescu c. Romaniei)

Art. 6 alin. l din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, prevede dreptul persoanelor fizice si juridice la un proces echitabil. Potrivit hotariirii pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Hornsby c. Grecia, garantiile prevazute de art. 6 din Conventie sunt aplicabile si in faza exeeutarii silite a hotararii judecatoresti Intrucat procesul civil include si faza executarii silite . In caz contrar, ordinea juridica a unui stat, ar permite ca o hotarare definitiva si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul unei parti, dreptul de acces la o instanta devenind iluzoriu. In cauza Sandor c. Romania, Curtea a statuat ca este excesiv si, prin urmare, contrar dreptului la un proces echitabil, sa se pretinda unui creditor al statului sa recurga la o procedura de executare silita pentru a-si realiza dreptul de creanta stabilit intr-o procedura judiciara. Creanta urmarita in speta este concretizata pe calea procedurii jurisdictionale desfasurata in fata instante1or judecatoresti nationale, fiind materializata in decizia civila susmentionata. Debitor al acestei creante este Comuna Rebra – unitate administrativ teritoriala a Statului Roman. Tertul poprit este Trezoreria Nasaud, constituita in cadrul Administratiei Finantelor Publice din organigrama Ministerului Finantelor Publice – organ al administratiei de stat. Constatand, pentru aceste motive, existenta unui conflict intre norma interna prevazuta de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007 si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in baza art. 20 din Constitutia Romaniei, instanta va inlatura de la aplicare prevederile art. 2 din O.G. nr. 2212002 modificata. ”.

  Prin sentinta civila nr. 4307/2011 Tribunalul Brasov a respins cererea unei institutii publice interesand esalonarea la plata a obligatiilor fixate printr-o hotarare irevocabila anterioara. Cererea institutiei publice se intemeia pe prevederile art. 6 din O.G. 22/2002. In motivarea solutiei pronuntate Tribunalul a retinut ca „Statul si institutiile publice au indatorirea de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de executa de bunavoie hotararile judecatoresti de condamnare a lor, termenul rezonabil prev. de art. 6 fiind aplicabil si faza executarii silite (a se vedea, in acest sens, cauza Ruianu c. Romaniei, cauza Pini s.a. contra Romaniei, Sandor c. Romaniei, V. Ionescu c. Romaniei, Sabin Popescu c. Romaniei). Curtea, in cauza Sandor, a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie. Cu alte cuvinte, refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului prevazut de art. I Protocolul I. ”, mentionandu-se si ca „In consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa intarzie intr-un mod nerezonabil executarea unor hotarari irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru intarziere.”.

·         Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia civila nr. 1165/2009, a retinut ca „Pe cale de consecinţă, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanţiile art. 6 îşi pierd raţiunea. Mai mult, Curtea a apreciat că pretenţia că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obţinut o creanţă împotriva statului, respectiv împotriva unei instituţii publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanţei sale ar trebui să formuleze o nouă acţiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească.”

·         Judecatoria Odorheiu Secuiesc, prin sentinta civila nr. 141/2009, cu privire la aplicarea prev. art. 6 para. 1 C.E.D.O. a retinut: „In lumina jurisprudentei CEDO accesul liber la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica intema a statului contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila sa ramana inoperanta in detrimentul uneia dintre parti (vezi cauza Sandor contra Romaruei 2005, cauza Sacaleanu contra Romaniei 2007) iar in cazul refuzului organelor administratiei publice ale statului de a executa o hotarare judecatoreasca garantiile conferite de art.6 din Conventie de care beneficiazii justitiabilul pierd orice ratiune de a exista.”.

·         Judecatoria Sectorului 1, prin sentinta civila nr. 13416/2008, a inlaturat de la aplicare prevederile O.G. 22/2002 cu urmatoarea motivare „Raportat la hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Sandor vs. Romania, instanta apreciaza ca dispozi1iile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, astlel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, care instituie un termen de 6 luni in favoarea debitorului institutie publica, pentru a-si indeplini obligatia de plata, termen in care debitorul nu poate fi supus executarii silite, chiar conditionat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligatiei de plata, constituie o incalcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art. 6 alin. 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale.Drept urmare, constatand existenta unui conflict intre dispozi1iile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 si prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea Drepturilar Omului si a Libertatilor Fundamentale, instanta, in baza art. 11 si 20 alin. 2 din Constitutie, avand in vedere forta supralegislativa a tratatelor internationale in materia drepturilor omului in dreptul intern, va inlatura de la aplicare dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007. ”.

·         Evelina Oprea, Ioan Garbulet,  Tratat teoretic si practic de executare silita, Universul Juridic , 2013 p. 48-59

·         I. Deleanu, V. Mitea,  S, Deleanu, Noul Cod de Procedura Civila, Vol II, Universul Juridic, 2013, p. 77 – 138